Mihail Drumes - Invitatia la vals


“Citeste… istoria acestei iubiri si dupa aceea iti vei da seama de tot ce s-a intamplat si daca cineva, in locul meu, ar fi procedat astfel…. Voi povesti faptele cu o sinceritate nuda, dezolanta, exact cum s-au petrecut in realitate…Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul generous. Nu fac literatura, ci astern in aceste file o mare pasiune care, astfel, ar fi ramas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina – lumina le omoara.”
Intr-adevar, “Invitatie la vals” este o poveste cutremuratoare de iubire. E impresionanta pe tot parcursul ei, iar sfarsitul tragic intregeste ceea ce romanul promite inca de la inceput. Stilul individual al lui Mihail Drumes , romantismul de care da dovada (nu numai in acest roman) fac din “Invitatie la vals” o capodopera fara dar si poate.
O carte ideala pentru tineri dar si pentru cei care vor sa se delecteze intr-o dupa masa frumoasa cu o carte mai deosebita, mai diferita fata de ceea ce gasim acum pe piata. Mihail Drumes spunea “Iubirea e nesatioasa, de un egoism salbatic, vrea sa-i sacrifici tot fara sa-i ceri nimic in shimb, multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. Eu am vrut totul de la tine pentru ca-ti dadusem totul si oricum ceva mai bun decat mine nu puteam eu sa-ti dau. De aici a pornit greseala, de la acest schimb in aparenta just. Dar ce experienta aveam eu, de unde sa stiu eu ca iubirea dintre doua fiinte nu e niciodata egala, ca balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta, dupa variabile de care foarte greu ne dam seama. In cazul nostru balanta atarna in favoara ta. Lanturile cu care ma incatusai erau mult mai puternice decat ale mele.”